sigla site

Ghidul ADA 2025: Îmbunătățirea îngrijirii generale

Autor: Dr. Sorin Ioacără
Modificat: 3 ianuarie 2025

Noțiuni introductive

Principalele noțiuni pregătitoare necesare pentru a înțelege recomandările ghidului ADA 2025 privind îmbunătățirea îngrijirii generale sunt următoarele:

  1. Tutore legal
  2. Comorbiditate

Tutore legal

Tutorele legal este acea persoană care poartă întreaga responsabilitate pentru îngrijirea unei alte persoane. Tutorele legal răspunde însă și pentru ceea ce face persoana pe care o are în îngrijire.

Cel mai frecvent exemplu este cel al unui părinte, care este tutore legal pentru copilul său.

Comorbiditate

Noțiunea de comorbiditate se referă la o altă afecțiune care însoțește boala de bază. În cazul nostru, comorbiditățile sunt acele afecțiuni de care suferă întâmplător pacientul cu diabet zaharat.

Fiecare pacient cu diabet zaharat are comorbiditățile lui. Unii nu au deloc, iar alții pot avea foarte multe.

Unele comorbidități sunt de fapt complicații ale diabetului zaharat (DZ). Altele nu au o legătură directă cu diabetul, dar pentru că evoluează împreună cu acesta sunt comorbidități din perspectiva diagnosticului principal de diabet zaharat.

DZ ca problemă de sănătate publică

Principalele recomandări privind DZ ca problemă de sănătate publică sunt următoarele [1]:

  1. Deciziile de schimbare a tratamentului trebuie:
    1. să vină la timp
    2. să se bazeze pe ghidurile de diabet
    3. să implice pacientul sau tutorele legal în luarea deciziei
    4. să țină cont de particularitățile pacientului cum ar fi prognostic, comorbidități, posibilități financiare de aplicare a recomandărilor, preferințele individuale
  2. Îngrijirea pe termen lung trebuie:
    1. să se bazeze pe recomandări dovedite medical
    2. să implice o echipă organizată în jurul pacientului
    3. să ofere un plan de tratament atât a DZ, cât și a comorbidităților
    4. să asigure comunicarea eficientă între membrii echipei care se ocupă de pacient, cu stabilirea unor ținte care să fie cunoscute de toți cei implicați
  3. Organizarea activității trebuie să stimuleze folosirea:
    1. consultațiilor față în față
    2. consultațiilor de telemedicină
    3. unor persoane fără pregătire medicală oficială, dar pricepute la DZ
    4. unor registre de urmărire a unor teme importante
    5. unor instrumente de standardizare a luării deciziilor
    6. unui sistem de luare a deciziilor rapid, la timp
    7. comunității de DZ
  4. Evaluarea constantă a rezultatelor tratamentului trebuie:
    1. să utilizeze măsurători obiective ale unor parametrii importanți
    2. să țină cont de modificările de cost, ținte terapeutice, preferințe ale pacientului, posibilități de punere în practică a recomandărilor
    3. să promoveze îmbunătățirea constantă a calității îngrijirilor oferite

Ajustarea tratamentului la contextul social

Principalele recomandări privind ajustarea tratamentului la contextul social sunt următoarele [1]:

  1. Practica medicală trebuie să urmărească eliminarea discrepanțelor în accesul la îngrijire
  2. Contextul social al pacientului trebuie evaluat din perspectiva:
    1. accesului la hrană
    2. accesului la o locuință stabilă
    3. limitărilor financiare
    4. suportului social primit de la stat sau din comunitate
  3. Pacientul cu DZ trebuie sfătuit cum poate primi educație specifică îngrijirii bolii de la persoane fără educație medicală oficială din comunitate, care se pricep însă bine la îngrijirea DZ.
  4. Persoanele fără educație medicală oficială din comunitate, care se pricep însă bine la îngrijirea DZ trebuie atrase în echipele medicale care au grijă de pacienți cu DZ, mai ales în zonele slab acoperite de acestea.

Referințe

  1. American Diabetes Association Professional Practice Committee. Improving Care and Promoting Health in Populations: Standards of Care in Diabetes—2025. Diabetes Care 2025;48(Supplement_1):S14–S26 [text integral]

Navigație ghid de diabet ADA

CUPRINS ghid ADA

Capitolul următor: Diagnostic și clasificare